antalya Travel Turkey

Gastronomie locala

Bucătăria turcească, celebră în întreaga lume și care a influențat masiv gastronomia din țările din jur, este o moștenire a perioadei otomane, o fuziune rafinată a culturilor gastronomice din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și zona Balcanilor. Cum Altalya este un pol al turismului, nu putea să nu concentreze tot ce este mai bun din arta culinară a Turciei. Specifice sudului sunt rețetele de kebab. În meniuri este imposibil să nu găsești măslinele cultivate în est. Locuitorii de pe țărmurile mărilor Mediterana, Egeea și Marma au adus în bucătărie legumele și verdețurile pe care le folosesc intens, cele mai importante fiind roșiile, ardeii și fasolea. Vinetele sunt și ele foarte folosite pentru felurile care conțin carne tocată, cum ar fi musacaua. Una dintre cele mai cunoscute băuturi turcești este iaurtul (yogurt) care însoțește aproape toate felurile de mâncare din carne (kofte, kebab), pe cele din legume sau plăcinte triunghiulare din aluat umplute cu carne (manti). În sate, oamenii consumă mai mult iaurtul cu pâine sau pilaf. Ayranul – un amestec de iaurt cu apă și sare – este și el foarte apreciat.

Un alt produs extrem de folosit este compotul de fructe, consumat, de regulă, alături de plăcinte cu carne sau de pilaf. Pâinea turcească (ekmek) este esențială pentru mesele turcești, fie că este vorba despre chifle (pide), inele cu susan (simit), lipii fără drojdie (yufka, durum, lavash).

Nelipsite sunt și diferitele tipuri de brânză, făcute din lapte de capră, de oaie și de vacă, putând fi proaspătă, moale, telemea și cașcaval. Cele mai frecvent folosite sunt telemeaua proaspătă (beyaz penir), o brânză albă obținută prin fierberea zerului (cokelek), un fel de mozzarela (taze kasar), o brânză de oaie păstrată într-un sac din piele de animal (tulum), brânza anatoliană făcută din lapte de oaie sau capră (otlu peynir) și halloumi (hellim).

Mâncărurile din carne sunt nenumărate, printre acestea tot felul de kebap, musacaua, chiftelele, ghiveciul din carne de oaie, legume și carne înăbușite, spanacul cu carne de oaie și orez, varza cu carbe tocată și bulgur, tocănița din piept de pui cu legume, tocănița din carne de vită cu vinete.

Preparatele umplute (dolma) au un loc însemnat în bucătăria turcească. Printre cele mai apreciate sunt cele umplute cu carne, cum ar fi ardeii umpluți (biber dolmasi) sau sarmalele în foi de viță, umplute cu un amestec de orez (zeytinyagli yaprak sarma). Când un preparat nu conție carne, i se mai spune “yananci dolma”, adică o dolma falsă.

Deserturile turcești folosesc foarte mult foitajele, aluatul stratificat fiind un simbol al caracterului nomad timpuriu al triburilor venite din Asia Centrală. Cea mai cunoscută dintre ele este baklavaua (cu un conținut de fistic sau nuci tocate și miere). Alte deserturi apreciate sunt budincile de orez și amidon (muhallebi și sultac), halvaua (halvah), cataiful (kataifi), prăjitura din amidon și griș (revani). Un alt dulce este “pestil”, făcut din fructe uscate și nuci împletite pe un șnur, înmuiate ăn must și uscate la soare. Foarte bună este și prăjitura din brânză dulce moale și sirop cu apă de portocal (kunefe). Nu poate lipsi celebrul rahat turcesc (lokum) și nici bomboanele din vată de zahăr (pismaniye). Absolut unică este budinca cu piept de pui și lapte (tavuk gogsu). După toate acestea, pentru a “tăia” dulceața deserturilor, turcii beau o smântână închegată (kaymak).

La capitolul băuturi non-alcoolice, turcii stau foarte bine. Dimineața și în timpul zilei, ei beau mult ceai negru. Deși obiceiul este atât de larg răspândit, consumul de ceai a luat amploare abia la începutul secolului XX, încurajat de lipsa de cafea, care devenise foarte scumpă după Primul Război Mondial. Băutura este preparată într-un ceainic special (caydanlik), făcut din două vase suprapuse – cel de sus pentru infuzie, iar cel de sub el pentru apa fierbinte, folosită la diluare. Așa că poți alege să bei un ceai slab (acik) sau puternic concentrat (koyu). O altă băutură tradițională este ayranul, amestecul de iaurt cu apă și sare, care se bea rece și poate însoți toate mâncărurile, mai puțin cele din pește. Sucul de gulie (salgam suyu) se bea în combinație cu raki. Braga (boza) este băută mai ales în lunile de iarnă. Apreciat și cunoscut încă din antichitate este și sorbetul (sherbet), obținut dinfructe, flori sau ierburi. Normal, nu poate lipsi din această listă compotul (hoșaf), care merge și el consumat împreună cu preparatele din carne și cu pilaf.

Chiar dacă cei mai mulți dintre turci sunt de religie islamică, ei produc bere sau vin. Printre brandurile de bere locală se numără Efes Pilsen, Marmara și Bomonti. Cât despre vinuri, sunt cunoscute Kavaklidere, Doluca, Corvus, Kayra și Pamukale. Pe lângă acestea, pe piață se găsesc și multe băuturi alcoolice străine, fie ele spirtoase, bere sau vin.

Dacă vorbim despre obiceiurile culinare ale turcilor, aceștia preferă încă să mănânce acasă, cu familia, deși activitatea cotidiană îi face pe tot mai mulți dintre ei să servească masa în oraș. Potrivit tradiției, micul dejun (kahvalti – care ar însemna “înaintea cafelei”) este compus din diferite tipuri de brânză, măsline, unt, ouă, roșii, castraveți, smântână, miere și gem. Sunt consumați cârnații picanți (sucuk), pastrama de vită (pastirma sau basturma), plăcina umplută cu carne tocată, brânză de oaie, spanac sau alte legume și pătrunjel (borek), covrigi cu susan sau mac (simit) și pâine coaptă pe vatră (pogacea) dar și supe. Desigur, de la masă nu poate lipsi ceaiul. Cum nu este considerată masa principală a zile, prânzul este compus din supe sau salate și, la final, deserturi. Cina este consistentă și conține supe, felul principal – de multe ori o mâncare cu carne, salate și desert.

Toate aceste minunății culinare sunt servite și în resorturile de pe coasta Antalyei sau la puzderia de restaurante din stațiuni, gazdele oferindu-le astfel turiștilor posibilitatea să ia contact cu tradițiile unei bucătării spectaculoase, savuroase și incredibil de diversificate.

Latest Travel Tips